rană deschisă
privindu-se-n oglindă
ca-ntr-o carte
Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN
Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și aminteșt...
-
Peste tot doar cuvinte înșurubate-n lucruri și sânge mult sânge albastru Costel Zăgan, ODE GINGAȘE -
Țăranii apar pe câmp ca o ploaie sufletul lor polenizează pământul și bobul de grâu e ultima văpaie unde-și păstrează lumina cuvântul Plivin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu