Dragostea sfărmând patul lui Procust,C ZĂGAN by EL ANGEL

ATÂT SE POATE

Costel Zăgan

Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-i timpul

macină totul amintiri speranțe dureri și mai ales bucurii

toate au însă un gust inconfundabil

zilnic urcăm și coborâm din Turnul Babel

bărbații de regulă coboară

să mai facă vreun război

să mai pună la cale vreo conflagrație erotică

femeile au mereu aripile deschise

contratimp pulbere și iubire

atât oare

FLORI(I)LE POEZIEI, 2020

Toate reacţiile:

1Costel Zăgan

COSTEL ZĂGAN

 ozonul florii

ozonul grădinilor

raiul pe pământ

CRATIMA POEZIEI

VĂ RECOMANDĂ - OVIDIU VASILE -

DE DRAGUL TĂU

În jurul tău de-ar fi nevoie

Eu m-aș preface-n zid de piatră,

Dar florile se-aștern în cale-ți

Și n-ar avea unde să cadă.

Eu m-aș ruga cu rugăciune

La sfinții cei din calendare,

Dar tu te rogi mai mult ca mine

Și n-ai nevoie de-ajutoare.

În calea ta eu aș întinde

Covor din razele de soare,

Dar tu ai fața luminoasă

Și-ai străluci poate mai tare.

Aș duce jertfă pentru tine

La zeii din mitologie,

Dar tu ești bună, milostivă

Și-ai da la toți câteo felie.

Aș duce lupte pentru tine,

Armate-atacuri, insurecții,

Dar tu ești bună și ești blândă

Și n-ai nevoie de protecții.

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

CÂND SE CONJUGĂ VERBUL A IUBI

Deși brunetă sută la sută, Florica nu-i țigancă.

Părul mioritic, se lasă mângâiat numai de vânt și de pânza albă ce-i mai domolește sălbăticia întunecată.

Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori.

Trupul îi este bine proporționat:

șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor;

mijlocul pare o clipă prea subțire

ca

imediat să se piardă

în alte rotunjimi

amețitoare.

Cum se poate,

Doamne,

ca o fată

să aibă

atâtea prăpăstii

armonioase?

Sânii Floricăi

pun în balanță

iadul și raiul

oricărui

privitor.

Fermitate și picaj!

Aripi gata de înălțare

și

mere ale păcatului

de-a pururea originar!

CE AMEȚITOR SALTĂ CÂND SE PRINDE ÎN HORĂ

LA VREO SĂRBĂTOARE:

ȘI CERUL ÎI FACE LOC!

COSTEL ZĂGAN, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015

:

CA PRONUME NEHOTĂRÂT

 Nu încapi nici în gramatică

COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS