Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Deși brunetă sută la sută, Florica nu-i țigancă.
Părul mioritic, se lasă mângâiat numai de vânt și de pânza albă ce-i mai domolește sălbăticia întunecată.
Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori.
Trupul îi este bine proporționat:
șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor;
mijlocul pare o clipă prea subțire
ca
imediat să se piardă
în alte rotunjimi
amețitoare.
Cum se poate,
Doamne,
ca o fată
să aibă
atâtea prăpăstii
armonioase?
Sânii Floricăi
pun în balanță
iadul și raiul
oricărui
privitor.
Fermitate și picaj!
Aripi gata de înălțare
și
mere ale păcatului
de-a pururea originar!
CE AMEȚITOR SALTĂ CÂND SE PRINDE ÎN HORĂ
LA VREO SĂRBĂTOARE:
ȘI CERUL ÎI FACE LOC!
COSTEL ZĂGAN, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015
:
- Tu n-ai moacă de Hamlet. Tu - Othello - că dacă îl iei pe Iago de târtiță, l-o pălit Șlogu!
.jpg)
Peste tot
doar cuvinte înșurubate-n lucruri
și sânge
mult sânge
albastru
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
.jpg)