Țăranii apar pe câmp ca o ploaie
sufletul lor polenizează pământul
și bobul de grâu e ultima văpaie
unde-și păstrează lumina cuvântul
Plivind timpul cu palme de leac
veșnicii adună rază lângă rază
țăranii-s ca munții-n acest veac
când lanul de grâu luminează
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu