marți, 28 mai 2024

 Ars moriendi - Costel Zăgan

Învață să mori fără profesor
e șansa ta
de repetat
repetă numai nemuritorii
noi
ceilalți
murim gălăgios și mediocru.

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

duminică, 26 mai 2024

ORIGINARĂ


Sfios ca un zeu decapitat de soare
aud tăcerea doar când urlă
tu ești statuia nopții în mișcare
și gropi la rând și turlă peste turlă

Pricină ești că cerul nu mai este
că mă târăsc spre soare ca un vierme
pricină ești că sângerează clipele aceste
că-mi tace gându-n clipele supreme

Că mai respir aici tu ești pricina
de părul tău depinde a mea culoare
și stele sunt și nu știu a cui e vina
sfios ca un zeu decapitat de soare


COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012 

 

MITOLOGIA GRÂULUI


Țăranii apar pe câmp ca o ploaie

sufletul lor polenizează pământul

și bobul de grâu e ultima văpaie

unde-și păstrează lumina cuvântul


Plivind timpul cu palme de leac

veșnicii adună rază lângă rază

țăranii-s ca munții-n acest veac

când lanul de grâu luminează

COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012


 ANTICURS DESPRE RADIOFICAREA TRANDAFIRULUI

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
dar câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
Costel Zăgan, INSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

sâmbătă, 25 mai 2024

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

  Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și aminteșt...